Crestinismul, solstitiul de iarna si Vicleimul

 

Crestinismul si solstitiul de iarna
Solstitiul de iarna a fost celebrat inainte de era crestina. Astfel, romanii sarbatoreau Saturnaliile intre 17 si 24 decembrie. Ei sarbatoreau si "nasterea soarelui neîivins" (sol invictus) la solstitiul de iarna (catre 21 decembrie), cand zilele reincep sa se lungeasca (un cult preluat de la persani care-l adorau pe "Mithra", zeul soarelui). In Occident, in anul 354, Liberiu, papa Romei, fixeaza sarbatoarea nasterii lui Isus pe 25 decembrie, fara insa a stabili vreo data exacta a nasterii acestuia, si stabileste modul celebrarii inceputului crestinismului, asimiland sarbatorile populare si pagane deja existente cu ocazia solstitiului de iarna. Totusi ramasitele cultului pagan al soarelui au trait mai departe prin unele obiceiuri populare ca: - rotile de foc carora li se da drumul pe costisa dealului in noaptea de Craciun; - focurile care se fac in dimineata de Craciun; - colacii de Craciun care imita forma soarelui

---

Vicleimul
In unele locuri in noaptea Cracinului putem intalni si cantarea religioasa cunoscuta sub numele de Vicleimul sau Irozii, la care participa copiii. Aceasta drama religioasa ne infatiseaza misterul Nasterii Domnului in toate fazele sale. Personajele dramei sunt Irod si ceata sa de Vicleim, un ofiter si soldati imbracati in portul ostasilor romani, trei crai sau magi: Melchior, Baltazar si Gaspar, un cioban, un prunc si in unele parti o paiata. Vicleimul apare la noi pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Originea lui este apuseana si se leaga de misterul celor trei magi ai evului mediu. Introdus de timpuriu in Germania si Ungaria, a patruns la noi prin sasii din Transilvania. Din prima forma a Vicleimului, prezentarea magilor si dialogul lor, s-au dezvoltat pe rand, prin activitatea micilor carturari, trei tipuri principale, in cele trei mari tinuturi: Muntenia, Moldova si Ardeal. Alaturi de partea religioasa a Irozilor, s-a dezvoltat mult timp, poate chiar si astazi, partea profana, jocul papusilor. Intr-o cutie purtata de doi baieti este infatisata gradina lui Irod si o parte din piata orasului. Mos Ionica, ingrijitorul curtii si o paiata dau nastere la o serie de scene care satirizeaza obiceiuri si sunt ridiculizati hotii, fricosii ori femeile ce se sulemenesc. Datand din vechimne, teatrul papusilor a fost o petrecere placuta chiar in palatele Domnitorilor tarii.