Capra – Colinde de Craciun

 

Capra

Incepand cu Ignatul si sfarsind cu zilele Craciunului, prin alte parti incepand cu zilele Craciunului, iar prin altele obisnuindu-se numai in ziua de Sfantul Vasile, exista obiceiul ca flacaii sa umble cu turca, capra sau brezaia. Ca si la celelalte jocuri cu masti practicate in timpul sarbatorilor de iarna, si in jocul caprei si-au facut loc, pe langa mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul, butucarul), mastile de draci si mosi care, prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dand uneori o nuanta de grotesc. Jocul "caprei" (uciderea, bocirea, inmormantarea, invierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. In cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul "caprei". Aceasta se pare ca isi are originea in obiceiurile romanilor si elinilor: fie in jocurile si cantecele desfasurate in jurul altarelor pagane de preotii sau cantaretii travestiti in dobitoace cu ocazia sarbatorilor date pentru cinstea zeilor, ori in versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun triumf, fie in amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor pasari rapitoare. Capra joaca dupa fluier, iar la terminare, unul din flacai; apropiindu-se de masa unde sunt membrii familiei, incepe sa vorniceasca. Flacaii joaca pe stapana casei, pe fete si chiar servitoare, daca sunt acasa, si apoi multumind se indeparteaza.

 

Capra a fost socotita de români ca animalul care da semne daca vremea va fi buna sau rea. Jocul “caprei” (omorârea, bocirea , înmormântarea, învierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale în turmele pastorilor, succesul recoltelor – invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul ?caprei”. Jocul ?caprei”, generalizat în toata tara la sfârsitul secolului al XIX-lea si fiind socotit un joc pagân, multi slujbasi ai bisericii au refuzat sa-l primeasca pe la casele lor, socotindu-l ?nevoit de legea crestineasca” (Gr. Tocilescu). În zilele noastre, jocul a ramas un pretext pentru una dintre traditionalele manifestari artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare s.a., în culori vii, uneori stridente, pentru înveselirea gospodarilor si pentru urari bune cu prilejul Anului Nou. În satele si comunele maramuresene se practica “doua tipuri distincte de “capra”: – jocul caprei – bazat numai pe acompaniament muzical ( la Ieud, un singur fluieras; la Botiza, patru sau sase Fluierasi) – jocul caprei inclus într-un spectacol popular complex Ca si celelalte jocuri cu masti practicate în timpul sarbatorilor de iarna, si în jocul ?caprei” si-au facut loc, pe lânga mastile clasuce (capra, ciobanul, tiganul), mastile de ?draci” si ?mosi” care prin stigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dând uneori o nuanta de grotesc.

 

Versuri Capra.

Foaie verde si-o aluna
Buna ziua, ziua buna
Ia deschideti portile
Sa intre capritele
Ta, ta, ta, carpita ta
Nu te da nu te lasa
Ta, ta, ta, carpita ta
Capra noastra-i cu margei
Cu cercei cu catifeli
Joaca vesel caprita
Toti îs bucurosi de ea.
Ta, ta, ta, carpita ta
Nu te da nu te lasa
Ta, ta, ta, caprita ta
Si plecai si eu la târg
Pe caprita ce s-o vând
Si mergând pe drum, mergând
Aud din urma strigând:

Cumparatorul:
- De vânzare-i capra bade?
Ciobanul:
- De vânzare!
Cumparatorul:
- Si cât vrei pe ea?
Ciobanul:
- 800 de lei!
Cumparatorul:
- E blânda, nu împunge?
Ciobanul:
- E blânda, nu împunge.
(capra îl împunge pe cumparator)
Cumparatorul:
- Eu îti dau 400 de lei pe ea pentru ca împunge.
Ciobanul:
- De cât sa-mi dai 400 de lei pe ea, mai bine îi dau
un par în cap. (o loveste cu batul, capra cade si nu
mai misca)

Alaiul:
- Valeu, capra noastra a murit!
Ta, ta, ta, carpita ta
Te-o lovit vreo boala grea
Sau pe unde-i colindat
Veste rea tu ai aflat.
Ciobanul:
- Baa?da capra nu-i moarta si nu din palitura
a lesinat, ce din cele ce-o aflat.
Alaiul:
Scoala tu caprita mea
Faptele s-or îndrepta
Si-acum haide sa plecam
Si-alte case colindam
Ta, ta, ta, carpita ta
Nu te da nu te lasa
Ta, ta, ta, carpita ta.